RSS

DIN CE ÎN CE MAI PATRIOT

România Mare

România Mare


Admit că devin din ce în ce mai patriot și mă înfurie ideea autorităților maghiare care cer autonomie în țara noastră. România nu-i Ungaria, așa cum nici Ardealul nu-i al lor. Noi avem o istorie milenară pe aceste meleaguri, pe când ei, ungurii, au venit din Mongolia și s-au așezat în Panonia la anul 896. Nu au niciun drept să ne terfelească istoria poporului nostru sfânt. Deci Ardealul e al nostru tărâm sfânt, de când suntem pe pământ! Fiindcă sunt bozgori, mai bine ar cere autonomie în țara lor, în Bozgoria! Iar în limba engleză, Ungaria se scrie Hungary, ceea ce face ca o literă în plus (adică ”a”) să schimbe un alt cuvânt, și anume, Hungry = adică foame! România e Dacia, tărâmul adevăraților noștri strămoși. Un vechi proverb român spune – apa trece, dar pietrele rămân! Translivania a fost, este și va fi parte din România! Transilvania nu le-a aparținut niciodată. Acum două mii și ceva de ani, când Herodot (părintele istoriei în antichitate) scria cine sunt Dacii (adică adevărații noștri strămoși), ei, ungurii încă erau prin Mongolia. Ei au venit în Panonia la anul 896, pe când acele teritorii erau populate tot de daci! Guvernele de la Budapesta, de-a lungul anilor au dus o politică de schimbare a identității naționale, care a făcut ca rasa pură maghiară să se epureze constant, astfel că acum, ungurii au trăsături europene. Uitați, atașez aici un link pentru mai multe informații:

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q&esrc=s&source=web&cd=7&cad=rja&uact=8&ved=0CEYQFjAG&url=http%3A%2F%2Fdanielroxin.blogspot.com%2F2014%2F06%2Fdezvaluiri-in-ungaria-din-punct-de.html&ei=kjU2VJ_fCIfpywOVnoKoDQ&usg=AFQjCNHXc_pE3PG_HYw4LhYI_J7hYHeqKQ&sig2=mz6-IOsDqDaR5t4zDOJAsg&bvm=bv.76943099%2Cd.bGQ

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 28/10/2014 în Uncategorized

 

NOI AM FOST ULTIMA GENERAŢIE…

Trecem, fugim în zbor, zi după zi,
Şi, parcă mai ieri, am fost copii!

Ne-am născut în anii `80 şi vedem acum în 2014 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci cănd au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Am învăţat să numărăm distractiv folosind numărătoarea şi beţişoarele şcolare. Făceam lucru manual şi ţeseam pe etamină sau ne jucam cu hârtie creponată. Fiecare dintre noi mergem la şcoală în uniforme, nu în haine de firmă.
Suntem ultimii care au folosit telefoanele ci fise, dar primii care ne-am jucat jocurile video [remember Super Mario] şi primii care am văzut desene animate color.

Purtam pantaloni evazaţi, blugi şi geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă. Noi băieţii ne scriam numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe spatele tricoului, iar fetele îşi coseau pe blugi steluţe şi inimioare.

La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză, am cântat Mulţi ani trăiască, nu Happy Birthday la aniversări şi spuneam „mişto şi fain” în loc de „cool”! Stăteam cu ochii lipiţi de televizor la serialele „Beverly Hills”, „Dallas”, „Melrose Place”, „Twin Peaks”, şi cine zice că nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea încă televizor.

Noi am fost ultimii care au jucat „ţară, ţară vrem ostaş”, „raţele şi vânătorii”, „castelul”, „sticluţa cu otravă, „şotron”, şi am fost ultimii care au ascultat muzică la casetă sau poveşti la pickup.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum şi puştile alea absolut superbe de apă.

Am ascultat Metallica, Roxette, Backstreet Boys, Ace of Base, Dj Bobo, Michael Jackson şi încă nu auzisem de manele; singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam… Şi noi, spre deosebire de copii de azi, am auzit atât de Queen şi Scorpions, cât şi de noile nume 50 Cent şi Eminem, etc.
Dimineaţa beam Cola Cao, nu Nesquik, şi ne plăcea la nebunie. Nu jucam cu maşinuţe, nu cu roboţi Power Rangers. Mestecam gumă Turbo şi ne rupeam dinţii în ea, dar aveam colecţii întregi de surprize.

Noi nu ieşeam la terase să bem frappe, ci stăteam la colţul blocului sau al străzii şi beam Tec sau Cico.
Am citit Licurici, Pif şi Hercule şi am băut Cico şi sucuri de la Tec fără să ne fie frică că au prea multe E-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de viruşi. Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, nu aveam dolby sorround şi tăceam cu toţii să auzim acţiunea filmului.

Nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris şi de televizor, dar care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap pline de praf. Abia aşteptam la chefuri să jucăm „Fântâniţa”, „Flori, fete, filme sau băieţi”, „Adevăr sau provocare” sau orice ne dădea un pretext să pupăm pe gură pe cine „iubeam”! Tot noi suntem ultimii care au mai cerut (sau li s-a cerut) prietenia şi care roşeam la auzirea cuvântului „sex”.

Noi am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie „De cine îţi place”! Ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate lacurile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam. Ne bucuram când ne luau părinţii mentosane şi nu ne era scârbă să le mâncăm după ce au căzut pe jos. Nu aveam telefoane mobile, ci vorbeam prin cutii de margarină Linco legate cu aţă.

Cu toţii ne jucam „avioanele” şi nu ne uitam pe reviste pentru adulţi. Noi nu aveam aragaz electric şi nu ne era frică să-l aprindem cu chibrituri. Închiriam casete video şi nu luam filmele de pe net. Noi am trăit revoluţia din `89 şi am văzut pieţele pline de sânge şi clădirile ciuruite de gloanţe.

Ne bucuram de emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş” sau „Abracadabra”! Am fost ultimii care au copilărit cu adevărat.. Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers… Dacă ai citit şi ai căzut măcar o secundă pe gânduri, eşti de-al nostru. Aceasta este copilăria noastră şi ne vom aminti de ea tot restul vieţii noastre…

 
Un comentariu

Scris de pe 25/01/2014 în Uncategorized

 

MOTIVAŢIA MEA PENTRU JURNALISM

   De fiecare dată când cineva ajunge un mare star ţine morţiş să mulţumească la televizor cum tot succesul se datorează unei x personae pe care l-a ajutat să ajungă în locul respectiv. Pentru unii au fost părinţii, pentru alţii prietenii; alţii s-au mulţumit cu încurajările bunicilor, iar alţii, norocoşi cu nişte prieteni care şi-au lăsat orgoliul la o parte şi au ştiut să aibă atitudinea şi dorinţa de ,,a fi acolo”.

Nu trebuie să fi un star ca să ai nevoie de motivaţie în ceea ce faci. Şi un om care mătură strada trebuie să fie încurajat. Problema cu ziua de astăzi este că puţini oameni se mai simt motivaţi să mai facă ceva. Ne limităm valorile pentru posturi mult mai bine plătite. Unii se concentrează pe nevoia de câştiga cât mai mulţi bani pentru a-şi satisface anumite dorinţe, sau poate pe cea a orgoliului.

Nevoia de comunicare precum şi plăcerea şi deplina libertate de a călători, de cunoaşte cât mai multe locuri şi oameni, m-au propulsat către meseria de jurnalist. Nu este vorba şi a nu se înţelege greşit că-mi place să fiu în centrul atenţiei, ci îmi place să fiu exact la locul potrivit, la locul desfăşurării unor evenimente de amploare cu rezonanţă de relatare care să servească drept opiniei publice. Cunoscător a cinci limbi străine – engleza şi spaniola (fluent), italiana (bine) şi germana şi franceza (satisfăcător), au fost alte ingrediente ajutătoare care au stat la baza deciziei mele de a urma o astfel de facultate.

Ceea ce mă motivează în continuare pentru această profesie este dorinţa mea inefabilă de a comunica tot timpul şi de a relata tuturor despre evenimentele care s-au derulat sau care se vor desfăşura în timp.

Jurnalistul este un actor principal al comunicării şi totodata pilonul susţinerii unei comunicări cât mai eficiente şi perfecte din punct de vedere gramatical al limbii native. Cu alte cuvinte, jurnalistul poate fi considerat apărătorul gramaticii unei limbi şi cheia potrivită pentru o comunicare perfectă şi la obiect. Jurnalistul poate fi considerat piatra de temelie a comunicării.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20/01/2013 în Uncategorized

 

A FI JURNALIST

 

   Realitatea diversă, avalanşa istovitoare de evenimente/ştiri la care suntem supuşi zilnic necesită din partea jurnalistului o pregătite informaţionala solidă, ajutându-l şi integrându-l astfel în sofisticatul mecansim nimit „societate”. Alături de existenţialele „a fi” sau ,,a nu fi”, verbul ,,a fi informat” a devenit un imperativ al secolului XXI. A fi informat nu este suficient VERIDIC – iată condiţia la cere trebuie să aspire un cetăţean la meseria de jurnalist în spiritual valorilor civice sănătoase.

   Această misiune (deloc uşoară, de altfel) îi revine în totalitate celui mai animat actor social (părerea mea pur subiectivă) – jurnalistului.

   Activitatea jurnalistului/reporterului nu se rezumă doar la sincronizarea unor evenimente banale, scrierea/redactarea unor articole menite să umple spaţiul ziarelor, lui îi revine responsabilitatea de a descoperi, mediatiza, transforma orice detaliu neînsemnat într-un fapt de importanţă majoră. Jurnalistul lucrează în interiorul societăţii, între aceşti doi termeni stabilindu-se o coeziune evidentă, dar îşi prezintă munca din poziţia de ,,arbitru”, reuşind să-şi păstreze neutralitatea, fiind echilibrat şi obiectiv în ceea ce realizează.

   Realitatea zilei de azi oferă jurnaliştilor teme şi subiecte într-o diversitate uluitoare, însă puterea jurnalistului constă în capacitatea sa de a le identifica pe cele mai elocvente, de a le prezenta opiniei publice în toată amploarea şi complexitatea lor, aducând la iveală adevăruri ce merită a fi spuse sus şi tare.

   Prin condeiul (mai nou laptopul ) jurnalistului, realitatea existentă se poate metamorfoza, iată de ce verticalitatea, responsabilitatea şi obiectivismul sunt calităţile primordiale ale acestei meserii.

 
Un comentariu

Scris de pe 20/01/2013 în Uncategorized

 

NOUL WOLKSWAGEN ISBITTEN – ZYDD

Epoca masinilor clasice a apus demult! Astazi zarim pe strazi din ce in ce mai multi bolizi cu geamuri blindate si fumurii, ca doar e la moda! Multe marci de masini ne iau pur si simplu fata cand le vedem trecand pe langa noi.

Fie ca sunt decapotabile, fie ca sunt de lux, fie ca sunt foarte scumpe, sau intr-un cuvant masini de fitze sau de ultimul racnet, cu toate intra sub auspiciul dorintei fiacaruia, iar aceasta dorinta a masinilor scumpe se cuibareste in mintea multora.

Multe marci de masini reusesc sa-mi ia fata cand le vad trecand pe strada. Am vazut pana acum sute de masini, una si una; marci precum BMW M3, Mercedes-Benz S Classe, Mybach Excelero, Lamborghini Gallardo sau Bugatti Veyron, sunt demult marci apuse in ceea ce priveste DESIGNUL, si din nou spun, DESIGNUL, ce le face inconfundabile din toate punctele de vedere.

Insa, dintre toate marcile de lux, una singura a reusit sa-mi capteze atentia, avand un DESIGN foarte greu de realizat cu toata tehnologia moderna. Este vorba de noul model nemtesc WOLKSWAGEN ISBITTEN – ZYDD. Cateva dintre caracteristicile acestei masini ce tocmai am zarit-o parcata saptamana trecuta pe o strada din Ploiesti, sunt:

  1. Bordul este de un DESIGN aparte, facandu-i invidiosi chiar si pe cei ce dispun de resurse financiare consistente.
  2. Proiectia geamurilor este de un rafinament extravagant, care la prima vedere iti taie pur si simplu respiratia.
  3. In ceea ce priveste tavanul masinii, este usor incovoiat spre interior si inclinat la 35 de grade.
  4. Tabla de pe masina este de un aspect cu totul si cu totul iesit din comun in ceea ce priveste gama de culori cu care a fost proiectata.
  5. Rotile sunt confectionate dintr-un material ce imbina rezistenta la temperature inalte si scazute, dar si la socuri puternice.

Insa ca orice masina, si aceasta are dezavantajele ei, iar cel mai mare dezavantaj este ca poate fi rulata la viteza maxima doar pe autostrazile nemtilor, adica pe Autobahn, asa cum sunt denumite in limba germana, nu insa si pe strazile din Romania.

Pana acum mai multi romani si-au comandat acest WOLKSWAGEN ISBITTEN – ZYDD din Germania, un bolid demn de invidiat la romani si foarte apreciat la scara internationala.

Dar am uitat insa, sa va descriu peisajul in care putea fi privit bolidul de catre toti trecatotii. La iesirea din oras, pe drumul ce leaga Ploiestiul de Targoviste, pe un carosabil “pavat” cu multe gropi, la umbra unui falnic stejar, era parcat un WOLKSWAGEN ISBITTEN – ZYDD, care atragea privirile tuturor celor care treceau prin zona.

Etimologia cuvantului ISBITTEN – ZYDD provine din termenii romanesti “izbit” si “zid” care unite intr-un cuvant si pronuntat sub un accent nemtesc se contopesc in ISBITTEN – ZYDD, mai pe romaneste ca sa ma intelegeti, WOLKSWAGEN izbit in zid…

Bolidul era practic proiectat in acel copac datorita unui grav accident petrecut pe acea sosea.

La ce va gandeati cand ati citit marca noului bolid WOLKSWAGEN ISBITTEN – ZYDD?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31/05/2012 în Uncategorized

 

E LA MODA SA FII ”COOL”?

A fi cool, inseamna a fi la moda. Eu nu lucrez cu astfel de concepte. A fi la moda inseamna sa intelegi putin din ce se intimpla acum si sa intri intr-o masinarie care produce aparente si nu sensuri. Eu lucrez cu sensul, diferenta si daca e sa gasesc un echivalent care sa ma reprezinte in zona acestui termen cool / moda. 

A fi la moda inseamna sa reproduci continuu un stil, sa fii, sa gindesti, sa epatezi in stilul lui escu. Eu vreau sa produc reflectie, dialog si diferenta. Cel care lucreaza cu un discurs bazat pe stil si cu retorici stilizate (emotii, jumatati de argument, stari de spirit) nu prea are de a face cu discursul bazat pe idei si argumente insiruite rational. Observ ca astazi, din ce in ce mai multe persoane cu functii inalte lucreaza cu o strategie care se cheama deturnarea sensului.

A deturna sensul e sa arunci discutia, textul la care faci referinta intr-un orizont de sens fals, care nu apartine textului. E o tehnica des folosita in Romania. Apare o tema, o problema care trebuie discutata si apoi apare un culturnic-sef care-i deturneaza sensul pentru a discuta despre ce doreste el, pentru a ajunge la concluziile dorite. Sunt culturnicii care “te fac” din retorica, nu din idei.

Deci, pana la urma e la moda sa fii ”cool”?

 

 

 
3 comentarii

Scris de pe 23/05/2012 în Uncategorized

 

CELE MAI CIUDATE MANCARURI DIN LUME!

Mancarea nu este numai necesitate si placere ci este si o cultura specifica fiecarui popor. De la mancarea de cactus si pana la soarecii mancati de cubanezi, fiecare popor are gustul, specificul si ciudatenia sa in materie de alimentatie. 

Pentru alte popoare, mancarea noastra traditionala de Craciun, caltabosul, preparat din intestinul porcului este departe de a fi o delicatesa. Dupa cum pentru noi, soarecii consumati in Cuba sunt o mancare cel putin bizara, informeaza hubpages.com.

In Bolivia, una dintre mancarurile specifice zonei este tocanita din vena de vita, in Uganda furnicile gatite sunt la mare cautare si in Etiopia, rinichii de camila, consumati cruzi, sunt specifici.

In Cuba, anumite secte pastreaza ritualuri unde mancarea joaca un rol esential. Santeria este religia etnicilor yoruba, veniti in Cuba ca sclavi din Africa. 

Ritualurile lor religioase constau in cantece si dansuri pentru purificare, in timp ce pasarile sunt sacrificate pentru a fi mancate. 

In India se consuma urina de vaca si este considerata un tonic. In Uganda sangele ei are acest rol. In Mississippi, soarecii sunt traditionali, iar in Trinidad supa din piele de vaca si sosul din picioare de porc si gheare de pui sunt delicatese. 

In Singapore se mananca capul de peste in sos curry, iar in Australia, oua de crocodil, broaste testoase si furnici. 

Caviarul Estului este supa din ciubul de pasari. Si nu este vorba de ciubul cu fan obisnuit ci de cel realizat chiar de pasari,…

 
3 comentarii

Scris de pe 21/05/2012 în Uncategorized