RSS

Arhivele lunare: Martie 2012

TIMPUL SCHIMBA TOTUL…

Optimismul, perseverenta, ambitia si prudenta, este ceea ce ma caracterizeaza in patru cuvinte. Ca fiecare om, si eu la randul meu tind catre teluri inalte cu scopuri precise si planuri delimitate de spatiu si timp. Anii de liceu au fost fara doar si poate cei mai frumosi ani din viata mea. Asa cum am spus, scopul meu era sa ajung candva translator de limba spaniola sau germana. Dat fiind faptul ca, inca din copilarie am avut o inclinatie catre limbile straine, asta imi era si scopul. Dar cum totul in viata este relativ, timpul a facut ca ceva sa schimbe insa acea dorinta arzatoare a mea de a deveni translator. In ziua de 7 martie 2010, care pentru mine reprezinta o zi emblematica, intamplarea a facut ca eu sa cunosc un reporter fata in fata, care astazi nu mai pastram niciun fel de legatura. Acea zi pentru mine a insemnat o schimbare; pentru moment era o schimbare in plan psihic, caci ajungand acasa, nu constientizam ce avea sa se intample mai tarziu. Vreo trei nopti la rand abia adormeam. Ma gandeam cum ar fi daca as fi si eu un jurnalist. Ma gandeam la tot felul de scenarii posibile si imposibile. Eram in ultimul an de liceu, iar in vara ma pregateam sa dau bacul. Stiam ca la capatul acestor ani de liceu, avea sa ma astepte un examen destul de dificil, examenul maturitatii. Insa eu imi schimbasem radical optiunea pentru Facultatea de Limbi Straine in detrimentul unei facultati de jurnalism. Timpul trecea, iar eu mereu cautam informatii despre admiterea la Facultatea de Jurnalism. Cu cat timpul trecea mai mult, cu atat incertitudinea si nerabdarea erau mai mari. Pentru mine conta un singur lucru, sa ma vad admis la acea facultate. Dar ca acest lucru sa se intample, trebuia sa depasesc un obstacol, examenul de bacalaureat. Cum la Matematica si la Fizica nu excelam, ci mai degraba eram la limita promovabilitatii, dorinta aceasta a mea nu se prea putea concretiza. Mizam insa pe Limba Romana, unde stiam ca este obiectul care ma va salva la bac, lucru care s-a si intamplat. Odata ce am absolvit liceul, a urmat acest examen cu prima proba, cea la Limba si Literatura Romana, secondat de proba la Matematica si urmat de ultima proba cea la Fizica. O minune s-a intamplat si am reusit sa iau bacul din prima. Greul abia acum incepea. Urma sa ma inscriu la Facultatea de Jurnalism din Bucuresti. In ziua cand am mers sa-mi duc dosarul pentru inscriere, erau deja inscrisi 886 de candidati, eu fiind al 887-lea inscris. O saptamana mai tarziu urma sa sustin examenul de admitere , care se anunta a fi unul extrem de dificil din punct de vedere gramatical al limbii romane. Erau doar 430 de locuri scoase la concurs si 1024 de candidati. Asadar, concurenta era una acerba. In acest timp aveam o senzatie destul de bizara, o senzatie in care nu ma mai simteam nici elev, dar nu eram nici student, ci era o stare de ”intre”. Dorinta mea de a fi printre cei 430 era inefabila. In ziua cand a trebuit sa sustin acel examen, de cand am plecat de acasa, tot timpul pe drum rosteam in cugetul meu mai multe rugaciuni. Ajuns in curtea facultatii, rasuflarea parca mi s-a oprit pentru cateva secunde, cand am vazut atatia candidati veniti pentru acelasi lucru ca si mine. Erau stransi de prin toata tara, Bacau, Vrancea, Satu Mare, Ialomita, Giurgiu, Suceava, Prahova si bineinteles Bucuresti. Atunci mi-am zis in minte, ”oare am sa reusesc?” . Aici nu mai era vorba de efort, ci de noroc; noroc pe care mereu mizez in viata datorita faptului ca sunt nascut a doua zi de Craciun. O data intrat in sala de examen, in stanga, in dreapta, in fata si in spate, erau numai persoane necunoscute, cu totii urmand aceeasi pasi si acelasi drum. La ora 11, un delegat din comisia de examen, ne-a inmanat foaia cu subiectele ce aveau sa fie destul de dificile, lucru care s-a si intamplat. Cand am iesit din examen, mi-am zis in gandul meu ca dupa mine ar trebui sa iau in jur de 7. Insa nu stiam cat de drastic se face corectarea tinand cont de fiecare greseala de ortografie; un punct si o virgula nepuse la locul lor, constituiau cateva sutimi de puncte in minus. La aflarea rezultatelor insa, cand am vazut nota, de-odata am simtit ca inima mi s-a oprit pentru moment, iar visul meu lua sfarsit aici. Luasem 5,40 si m-am aflat la 7 sutimi de puncte in spatele ultimului admis cu 5, 47. Ma desparteau 14 insi care erau in fata mea, mai multi avand note egale. A doua zi o speranta avea sa-mi rascoleasca din nou acest vis al meu neimplinit. Am pus mana pe telefon si am sunat la secretariat la facultate sa intreb cum se procedeaza pentru a face contestatie. Secretara m-a intrebat pentru ce forma de invatamant optam, iar eu i-am raspuns ca optez pentru invatamant la distanta. In acel moment, secretara mi-a zis sa stau linistit ca niciodata nu s-au ocupat toate locurile la aceasta forma de invatamant, iar in toamna sa vin cu dosarul si cu toate actele complete. Am depus si o contestatie in acest sens, desi stiam ca nu mai avea nicio relevanta; mizam pe noroc si pe spusele doamnei secretare. In luna septembrie, mergeam la facultate petru a duce dosarul complet si pentru a ma pregati de un nou inceput, un nou vis; un vis care si astazi continua sa ramana viu in inima mea, desi astazi il traiesc real, sunt deja student in anul doi…

 
5 comentarii

Scris de pe 25/03/2012 în Uncategorized

 

NOSTALGIA ANILOR

Nostalgia anilor ce au trecut, nostalgia unei veri, nostalgia zilei de ieri, imi dau tot mai multi fiori pe masura ce timpul trece. O data cu trecerea anilor, trece si viata; cu totii suntem niste musafiri in vizita, care mai devreme sau mai tarziu trebuie sa ne luam la revedere de la tot ce ne inconjoara. De aceea e greu sa razi acolo, unde plangeai odata, sa vezi cum amintirea, in lacrimi ti-e scaldata! Amintirile frapante ma uramaresc pretutindeni, iar zilele ce vor urma imi vor da o senzatie de nesiguranta pe fondul unui viitor incert si invaluit in mister. Dar asa este viata, totu-i trecator, o zi ti-este bine, o zi ti-e usor! Am invatat, deci, sa pretuiesc fiecare clipa pe care o traiesc; anii trec si nu se mai intorc, timpul este ireversibil. Viata este alcatuita din mai multe etape pe care fara sa vrem, desi constienti fiind, le traim intr-o ordine secventiala. Nu putem schimba firul vietii si al destinului personal. Sperante, impliniri, idile, amintiri, succese, reusite, vise, trairi, sentimente, emotii, alaturi de esecuri, nesansa, neimpliniri, obstacole, dezamagiri, traume si amagiri, toate acestea creioneaza conditia umana.

 
Un comentariu

Scris de pe 25/03/2012 în Uncategorized