RSS

RAUL DE AVION

ImagineAvionul este mijlocul de transport in comun tot mai mult solicitat azi, datorita confortului si rapiditatii cu care se ajunge la destinatie. In timpul zborului, dar mai ales la decolare si aterizare, pasagerii pot prezenta rau de calatorie, denumit in acest caz, „rau de avion”. O astfel  de suferinta este considerata un fenomen normal, intalnindu-se chiar la unii elevi-piloti in primele ore de zbor.

Simptome. Raul de avion se manifesta sub forma de ameteli, greturi si varsaturi, care apar imediat dupa decolare. In unele cazuri, scaderea brusca a presiunii aerului din interiorul avionului provoaca tulburari mai grave, denumite de specialisti barotraumatisme. Una dintre acestea este asa-zisa „otita de avion”. Ea se manifesta prin zgomote in urechi sub forma de fluieraturi, tiuituri, batai neregulate etc., senzatia de „cap umplut cu vata”, ameteli, greturi. Uneori, aceste fenomene sunt insotite de dureri in urechi si chiar scurgeri sagvinolente (perforatia timpanului).

Barotraumatismele survin foarte des cand avionul zboara la o altitudine foarte mare, de peste 9.000 de metri, si presiunea din interiorul sau este perturbata. Un alt moment critic din timpul calatoriei cu avionul il constituie atingerea altitudinii de 3.000 de metri, cand pilotul recomanda punerea centurilor de siguranta si scoate trenul de aterizare. Aceasta faza dureaza 2-3 minute, pana cand se ajunge la altitudinea de 1.000 de metri.

Cauze. Otita de avion (aerootita) se intalneste frecvent la pilotii de pe avioanele de turism nepresurizate sau la cei aflati in cabinele defectuos presurizate ale avioanelor mari. Raul de avion survine mai ales la pasagerii care sufera de rinita, faringita sau sinuzita cronica, dar si la cei care fumeaza si expulzeaza fumul mai mult pe nas. Se pare ca inflamatia cronica a mucoasei nazale are un rol principal in producerea raului de avion.

Ce trebuie facut pentru ameliorarea sau chiar prevenirea raului de avion:
– inainte de plecare se va manca ceva, putin si usor, intrucat greturile si varsaturile survenite pe stomacul gol sunt mult mai accentuate;
– fumatorii si cei care sufera de rinofaringita sau sinuzita cronica trebuie sa-si puna in nas cateva picaturi, in compozitia carora sa se afle mentol si eucalipt.

Masuri ce trebuie luate in timpul zborului:
– persoanele aerosensibile vor ocupa un loc la mijlocul avionului;
– se va adopta o pozitie cat mai comoda in fotoliu, daca se poate cu picioarele intinse;
– centura de siguranta trebuie sa fie stransa ceva mai puternic;
– se vor consuma lichide mai mult ca de obicei, pentru a evita deshidratarea produsa de aerul presurizat din interior;
– lichidele se ingereaza prin inghitituri mici si repetate;
– se va folosi guma de mestecat;
– se va casca cat mai mult.
Pentru sustragerea atentiei pasagerilor si prevenirea raului de avion, este necesara o ambianta cat mai placuta, audierea unei piese muzicale sau chiar vizionarea unor filme pe ecrane speciale.

Ce nu trebuie facut:
– plecarea in calatorie in stare de ebrietate sau chiar numai dupa un consum moderat de bauturi alcoolice;
– consumarea de bauturi alcoolice in timpul calatoriei, intrucat efectele lor sunt de doua ori si jumatate mai puternice la altitudine decat pe pamant;
– dormitul in timpul aterizarii.

Avertismente de retinut: 
– persoanele care au suferit de infarct miocardic pot calatori cu avionul numai dupa trei luni de la iesirea din spital si numai cu avizul medicului cardiolog;
– gravidele pot calatori cu avionul numai pana la luna a 7-a;
– copiii pot calatorii cu avionul la orice varsta, cu conditia de a consuma in timpul zborului cat mai multe lichide si a fi bine imbracati, cand temperatura din interior este mai scazuta;
– sugarilor li se va da biberonul la aterizare, iar daca drumul este foarte lung, acelasi lucru se poate face si la decolare.

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe 21/05/2012 în Uncategorized

 

MI-E DOR DE BUNICA MEA!

   M-am nascut la tara si nu mi-e rusine sa recunosc asta cum fac unii de pe la bloc. Chiar ma mandresc cu asta, ei nu au avut o copilarie ca a mea si probabil ”sufera” din cauza asta ( nota mea: se stie la cine ma adresez in cazul asta )

M-am facut mare si totusi sangele in apa nu se face. Mi-e dor de bunica mea, care ma invata sa ma rog seara la Dumnezeu, care avea grija de mine sa nu fac prostii, dar eu copil fiind ma furisam dupa coltul casei si o speriam… si cate si numai cate nu faceam. Acum imi pare rau ca am necajit-o pe bunica, dar timpul nu mai poate fi dat inapoi si nici bunica nu mai e. :((

Mergeam dupa bureti prin padure sau dupa adunat uscaturi din padure pentru foc… ce vremuri … o ajutam sa bata putineiul ca sa facem lapte batut si unt… mergeam la cirese, unde am cazut din cires si bunica m-a prins aproape jos de pamant( a contat foarte mult, a amortizat caderea)… ce copilarie sanatoasa am avut …mi-a placut sa traiesc in mijlocul naturii, sa ma joc de-a v-ati ascunselea sau sa merg cu animalele la pascut unde ma intalneam cu copii de seama mea. Imi amintesc ca o data m-am suit pe acoperisul casei si am vrut sa sar pe cotineata de la gaini, numai ca odata ce-am sarit, cotineata fiind mai subreda, s-a rupt cu mine si m-am trezit inauntru de unde am speriat toate gainile. Alta data tin minte ca m-am urcat in podul casei si am inceput sa fac ca toate alea, ca deh, eram si eu mai mic; si in timp ce eu ma manifestam in fel si chip, bunica se gandea ca o fi vreun strigoi ceva care scoate fel si fel de sunete…La un moment dat s-a urcat in pod, iar cand a vazut cine era ”strigoiul” care ii bantuia podul casei, s-a inchinat cu stanga si si-a scuipat de trei ori in san facandu-si semnul crucii! Ptiu, ptiu, ptiu drace, tu erai…

Imi pare rau ca nu ma e bunica care m-a crescut si acum ii simt lipsa, mai mult ca oricand.Seara ne povesteam tot felul de ”chestii” copilaresti, iar uneori ne apuca si unu noaptea. Seara cand intram in casa, ne jucam ”toci” – un joc de carti pe care ea m-a invatat si tintar. Iarna dupa ce taia porcul, toata carnea o baga la cazan cu untura, de unde scotea mai mereu cateva bucati pentru prajit…Doamne ce gust mai avea…parca si acum imi lasa gura apa cand ma gandesc. Nu era moft sa nu mi-l satisfaca bunica, imi facea toate poftele si niciodata nu zicea ca nu se poate.

CAND VENEAM IN VACANTA SI MA VEDEA ASA CRESCAND IN OCHII EI, II ZICEAM -SARUT’MANA MAMAIE si ea cu lacrimi in ochi imi zicea – SA TRAIESTI!

Oriunde ai fi TE IUBESC MAMAIE ! INTR-O ZI TE VOI INTALNI IARA !

 
10 comentarii

Scris de pe 20/05/2012 în Uncategorized

 

E LUMEA MEA!

Cred ca pentru fiecare din noi o lume mai buna inseamna altceva, asa ca o sa vorbesc depre lumea mea, da e lumea asa cum as vrea eu sa fie. E o lume cam la fel ca asta, cu cer si pamant, cu munti si oceane, cu paduri si campii, cu toate cele  4 anotimpuri pentru ca fiecare are ceva magic, o lume in care oricine poate sa zboare chear daca nu are aripi, in care nu trebuie sa lupti pentru respect,  da esti respectat  pentru ca esti o minune, indiferent ce esti, o lume in care oameni sunt educati si au principii si valori morale. Da un fel de rai, cu suflete curate si pure, cu oameni care daruiesc  iubire o lume fara minciuni, fara invidie, unde adevarul e lege, o lume in care bani cresc pe garduri dar in care nu ai ce face cu ei, unde mancarea e din belsug si e pe gratis si poti manca cata vrei  fara sa te ingrasi, unde toti au casa si masina( de care oricum nu au nevoie pt ca pot sa zboare) pe care si-o doresc. O lume in care nu exista durere si nici suferinta. O lume plina de fericire, in care gandul e fapta, iar singura limita e imaginatia. O lume in care nu exista singuratate, fiecare isi are jumatatea. O lume pe care mi-o doresc, nu e reala dar… e lumea mea, a ta cum arata?
 
6 comentarii

Scris de pe 19/05/2012 în Uncategorized

 

CAND ERAM SI EU COPIL…

M-am saturat de articolele lacrimogene cu ”pe vremea mea, ne jucam cu tevi, aveam prastii”. Gata, s-a incheiat. Acest gen de articole a pornit de la cei ce au copilarit pe vremea lui Ceasca si a inceput sa fie scris si de copii de 20 de ani, care isi aduc aminte cu nostalgie cum era pe vremea lor.

Eu pe vremea cand eram copil ma jucam cu gornete, cu avioane confectionate din hartie, faceam figurine din noroi, garaje subterane si cazemate din carton prin padure, sau ma jucam sotron, lapte-gros, telefonul fara fir, turca, capra-n patru, tara tara vrem ostas, tarile, ratele si vanatorii. Mult mai tarziu prin 2006 mi-am luat PC si am petrecut mai mult timp in casa decat pe afara.

Imi amintesc de unele produse, care astazi mi-au ramas intiparite in minte, de exemplu guma de mestecat TURBO (o cumparam mai mult pentru surpriza), bomboanele cip, acadelele TOPI-TOP, BRIFCOR, Mentosane, TEC, CICO si bomboanele BONIBON! Mmmm, yummmyyyyyyyy!

            

Cum era ma, pe vremea voastra? Warcraft avea rezolutie proasta? Dialupul costa mult? Mami nu voia sa iti ia laptop? Gata, e ok, am inteles, pe vremea voastra copilaria era altfel decat acum. Sunt sigur ca si soimii patriei de azi vor posta pe blogurile lor de peste 10 ani, cum ca pe vremea lor, gamingul in retea era cea mai tare chestie, spre deosebire de ce se joaca jenantii pusti ai anilor 2025.

 
7 comentarii

Scris de pe 19/05/2012 în Uncategorized

 

COPILUL BUN LA TOATE?

Imagine

Putini dintre noi mai stim ca este obligatoriu sa tinem seama de inclinatiile copilului. Desi se intampla ca un copil sa aiba o inclinatie innascuta pentru pictura de exemplu, noi il obligam sa studieze intens matematica. Ajungem sa-i cerem copilului sa dezvolte ceea ce nu i-a fost dat. Uneori acest lucru are la baza neimplinirea unui vis al parintilor, in sensul ca daca ei nu au reusit sa devina de exemplu programatori, atunci e musai sa devina fiul lor. El trebuie sa compenseze lipsa realizarii lor. Alteori, parintii stiind ca doar anumite profesii vor fi cautate si bine platite in viitor, vor incerca sa faca din copilul lor “un produs” pentru viitor.

Parintii se cred dumnezei. Pierd din vedere ca un dar il ai sau nu. In zadar vor incerca sa faca din copilul lor un muzician, daca el este lipsit de aceasta inclinatie. Asa ca parintele nu este nascator de daruri, ci doar un impreuna lucrator cu Dumnezeu, ca darurile pe care le-au primit copiii lor sa rodeasca.

Lucrul cel mai rau pe care il putem face in fata lui Dumnezeu este de a-I lua locul: incercam sa punem in copil alte inclinatii decat cele sadite de Dumnezeu. Iar aceasta este calea cea mai sigura in avea lipsuri de toate felurile.

Este adevarat ca in viata intalnim si exceptii, copilul sa fie inzestrat cu daruri pe care le intalnim si la parinti, si astfel, daca ei sunt medici, sa poata fi si copilul lor medic. Dar de cele mai multe ori, parintele daca a urcat intr-o profesie, e bine sa stie ca a tras cu el si scara, in sensul ca daca propriul copil nu a primit darul, nu are cum sa urce in profesia lor.

Se intampla ca un copil care a mers doar in directia indicata de parinti, sa aiba un soi de revolta impotriva lui Dumnezeu, ca Unul ce nu doreste sa-i ofere ajutorul in a se dezvolta. Si se poate intampla acest lucru, daca nu se are in vedere constiinta darului pe care il primim de la Dumnezeu.

Dar sunt si parinti care au ca preocupare “portitele”, ca fiul sau fiica lor sa se realizeze. Acestia nu-i mai spun copilului “acesta este drumul pe care trebuie sa-l parcurgi”, ci ii ofera pur si simplu “cheia” cu care va reusi sa deschida multe usi in viata. Acestia impartasesc o stranie iluzie: anume ca timpul il va ajuta pe copil sa aiba cele mai bune rezultate. Dar acestia uita ca timpul singur este neputincios, in cazul in care copiii nu sunt inzestrati cu darurile necesare pozitiei pe care o ocupa.

Sunt doar cateva randuri prin care incerc sa-l fac pe parinte sa iasa din amagirea in care se afla de multe ori – “copilul meu este bun pentru asta”, fara a avea confirmarea unui specialist in acest sens.

 
2 comentarii

Scris de pe 18/05/2012 în Uncategorized

 

TIMPUL NU SE MAI INTOARCE…

Timpul…acest timp care pentru toti a devenit o enigma! El este firul de viata care coase existenta noastra si care odata trecut nu mai poate fi intors…trece cu o viteza uluitoare incat parca ne-am dori sa mai adaugam cateva ore in plus fiecarei zile…el este cel care te indeamna sa mergi mai departe chiar daca doresti sau nu…el iti lasa doar amintirile si videca toate ranile.Timpului ii place sa ne chinuie, ne joaca uneori feste chiar si celor puternici…ne lasa intepeniti intr-un anume moment de viata incat nici nu mai stim in ce directie sa o luam. Tot ce ne dorim fiecare, cred ca ne trebuie mai mult timp…timp in care sa ne ridicam, sa ne maturizam, sa traim si sa iubim. Nu degeaba se spune ca timpul nu asteapta pe nimeni. De aceea trebuie sa profitam la maximum de fiecare moment din viata…pentru ca din nefericire timpul nu se mai intoarce…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17/05/2012 în Uncategorized

 

EDUCA-TI COPILUL FARA A-L PEDEPSI SI A-L BATE!

Acum cateva decenii, intrebarea era daca poti face educatie copilului fara sa-l bati. Acum constatam ca se poate. Cel putin, in principiu. Dar apare o problema noua: ii poti face educatia, chiar fara sa-l pedepsesti deloc? 

Intrebarea este cu atat mai grea cu cat cei maturi, ca sa puna regula in comportarile lor sociale, aplica pedepse celor care nu respecta legea. Extrapoland, iti vine sa tragi concluzia ca, daca e utila pentru adulti, este la fel de folositoare pentru copii.

O problema cu dus si intors

Un studiu elaborat la Universitatea Michigan, SUA, sustine ca efectul pedepsei este mai mult subiectiv decat moral. Sanctiunea face copilul sa se simta rusinat si umilit, in loc sa-i trezeasca semnificatia responsabilitatii. Efectul pedepsei poate ajunge fara sens. 

In schimb, sanctiunea poate provoca o varietate de probleme in viitor, inclusiv stari de anxietate, de depresie si chiar ii poate dezvolta spiritul agresiv. 

Dar cel mai important este faptul, adesea neobservat, ca pedeapsa sistematica distruge inevitabil relatia dintre parinti si copii, acestia din urma, in loc sa identifice parintele ca un ocrotitor, il asimileaza cu un judecator.

Pe de alta parte, indulgenta extrema, manifestata printr-o toleranta totala si fara discernamant, in stilul mamitii domnului Goe, nu induce in sufletul copilului afectiunea pentru un parinte tolerant, ci mai curand indiferenta pentru unul dezinteresat.

Pe scurt, autoritatea trebuie exercitata persistent, dar prin alte mijloace decat pedeapsa aplicata ca atare. Cum? „O abordare pozitiva este mai eficienta decat orice pedeapsa”, afirma Andy Grogan-Keylor, autorul studiului de la Universitatea Michigan.

Care este acea abordare pozitiva?

Decat pedeapsa atunci cand copilul se face vinovat, este incomparabil mai eficienta aprecierea atunci cand inregistreaza o reusita. Renunta sa certi copilul pentru ca azi nu-si mananca toata supa din farfurie. Prefera sa astepti pana poimaine si-l vei lauda, pentru ca a mancat-o pe toata. 

Prevenirea este arta educatiei. Nu-l certa pentru ca alearga pe strada. Eventual, propune-i sa tina pasul cu adultii. Dar inainte de a pleca la drum (si nu dupa aceea), atrage-i atentia ca alergand se expune la accidente, ca nu este compatibil cu comportamentul unui copil de rangul lui, ca te-ar deranja.

Cand copilul greseste, incearca sa afli de la el de ce a facut-o. Daca a spart un pahar, ar fi grozav sa-ti explice: „pentru ca statea prea aproape de margine”. Asta face mai mult decat daca l-ai certa. Altadata, va pune paharul la locul lui, dar, mai ales, va observa ca, recunoscandu-si vina, nu suporta consecinte morale.

Privatiunea este tot o pedeapsa. Daca vrei sa-l lipsesti de televizor pentru ca a facut o boacana, trebuie sa renunte toata familia. Va simti ca toti sunteti afectati de cele petrecute, nu ca i se aplica numai lui, o sanctiune numai pentru el, intrucat a lui era vina. 

Faptul ca resimtiti cu totii vina lui va avea un efect moral superior fata de situatia cand ar resimti-o numai el.

Metoda suprema in educatie

In educatie, nu exista metoda mai buna decat exemplul parintilor. Daca parintii sunt certareti, va fi si copilul tot certaret. Daca parintii nu-si asuma greselile, nu si le va asuma nici copilul. Daca parintii nu se respecta intre ei, nu-i va respecta nici el. Asta este legea nescrisa a educatiei.

A doua lege a educatiei este legata de mediul social al copilului, care trebuie supravegheat din umbra de catre parinti. Trebuie sa stiti cu cine se intalneste, cu cine discuta si chiar sa aflati discret cam ce discuta. 

Mediul il poate expune la greseli, in fata carora tu, ca parinte, ajungi sa te intrebi daca solutia este pedeapsa sau abordarea pozitiva. Dar solutia nu este alta decat supravegherea mediului social. 

 
5 comentarii

Scris de pe 17/05/2012 în Uncategorized